Transalpina, Drumul Regelui

După ce am citit numeroase păreri şi articole pe tema celei mai înalte şosele din România, am considerat că Transalpina este o locaţie ce trebuie vizitată cât mai curând posibil.

Acest drum superb (DN67C), care leagă Transilvania de Oltenia, trece prin Munţii Parâng şi traversează staţiunile montane Rânca şi Obârşia Lotrului, este cel mai înalt din România, având altitudinea maximă de 2145 m, atinsă în Pasul Urdele. Transalpina, cunoscută şi sub denumirea de Drumul Regelui, datează încă de pe vremea dacilor şi a romanilor, pietruită în timpul primului război mondial de către nemţi şi reconstruită în perioada interbelică de regele Carol al II-lea.

Am pornit pe traseul dinainte stabilit, urcând pe la Novaci, în judeţul Gorj şi am rămas uimită de peisajele care îţi taie respiraţia, o frumuseţe cum nu am mai văzut la noi în ţară şi care sper să se păstreze o perioadă cât mai îndelungată în această stare. Acum drumul este reabilitat, excepţie făcând câteva zone neasfaltate (1-2 km), lipsa parapeţilor sau a indicatoarelor şi neconsolidarea versanţilor. Dar cine a avut timp să se plângă de toate aceste amănunte neînsemnate, când totul este de o frumuseţe naturală, sălbatică, neatinsă de oameni şi de civilizaţie? Se ivesc pretutindeni panorame ale munţilor cu creste zimţate, prăpăstii uriaşe, pajişti întinse şi catifelate de ziceai că sunt pictate.

Traseul oferă 135 de km de peisaje superbe, un drum ce şerpuieşte printre nori, pe culmea muntelui, care de multe ori pare că se uneşte cu cerul. În acest loc te simţi încrezător, fericit, mai presus de orice şi totul pare perfect. Din loc în loc poţi vedea turme de oi la păscut, cu ciobanii şi câinii lor credincioşi, câteva vaci bălţate şi frumoase, dar şi caraghioşii şi încăpăţânaţii măgăruşi care stau pe mijlocul drumului dornici de mici recompense fiindcă stau frumos la fotografiat. Pentru a profita din plin de toate frumuseţile ce natura ţi le oferă trebuie să opreşti din ce în ce mai des şi să admiri peisajul dumnezeiesc din jurul tău, să respiri cel mai curat aer şi să te bucuri de rafalele de vânt răcoritor, dar şi de razele calde ale soarelui. M-a bucurat să văd că turiştii, destul de numeroşi, respectau parcă frumuseţea şi măreţia muntelui şi nu lăsau gunoaie, totul era curat şi neatins.

Cu greu am lăsat în urmă acest miracol al naturii şi am coborât spre Sebeş, în judeţul Alba. Nici pe această parte drumul nu este lipsit de surprize, curbe ameţitoare şi nesfârşite, păduri de brazi falnici cât vedeai cu privirea, pârâuri limpezi şi lacuri de acumulare imense.

Totul este la superlativ, nu am văzut ceva mai frumos şi mai captivant decât acest traseu la noi în ţară, ba chiar întrece aglomeratul Transfăgărăşan. Iubitorii de munte, dar şi cei care adoră natura în general,vor fi încântaţi de acest Drum al Regelui.